Splendid si amar

Nu am mai scris de mult, probabil si cei cativa cicitori care mai erau pe blog au uitat de el...

Dar revin acum, cand dincolo de orice "issue" sau "happening" de comunicare artificiala, care de multe ori se numeste - cu parere de rau o spun - publicitate, sa diseminez cateva randuri inchinate maritei si preacititei si urmaritei media romanesti putreda si patata mai rau ca o curva penala de pe centura de micimea unui proletarism chiar de ei educat astfel...pt ca atat pot ei...

Luati de cititi si mai ales luati aminte:

"Draga Marius Tuca, În numele amicitiei ce ne leaga, te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase. Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur". Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu mai intra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul "Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul. Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc. As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): "Urît mai traiti, domnilor!".
Fanus Neagu

Trist dom'ne, trist...

Apel la culturalizare prin twitter

Organizez in aceasta saptamana o serie de focus-grupuri pe care le si moderez cu tineri si sunt uimit de, cel putin aparenta, sete de cultura, de valori adevarate, de personaje role-models a acestora. Reiese clar presiunea sociala pe care o resimt si disconfortul creat de o realitate/societate perceputa de acestia ca fiind superficiala, egocentrista, ipocrita, in fine, numai de rau.
Tinerii, sau cel putin o parte din ei, cauta altceva si se pare ca gasesc cu greu un contrabalans la stricaciunea si platitudinea pe care o descriu cand vorbesc de societate.

M-au tot macinat toate aceste ganduri negre si resemnarea acelora care ar trebui sa aiba la cei 20-23 de ani ai lor sete de a trai si sentimentul ca au puterea de a misca muntii din loc...

In acest context gri si "jucandu-ma" pe internet, mai precis twitter, m-a "lovit" o idee: un cont de twitter care sa promoveze cultura adevarata - carti, muzici, evenimente,date despre scriitori/ganditori valorosi, - cati dintre voi stiu de Oana Orlea ?

Daca acest cont ar fi alvreunei organizatii care deja promoveaza activ cultura, cu atat mai bine.

Eu unul m-as baga sa creez contul asta si sa il cedez unui organism care sa il populeze cu update-uri de valoare...



De ce twitter?
Pentru ca:

• are viteza de propagare in timp real.
• e foarte la indemana si poti forma o comunitate activa in jurul lui
• aici scrii putin si asta eu zic ca e un lucru f bun
• se ofera o alternativa interesanta nimicurilor scrise zilnic
• twitter-ul pare populat de oameni valorosi care pot la randul lor sa recomande carti/evenimete de valoare

Asta ar fi - in cazul fericit - primul pas spre a adauga un pic de culoare viitorului care pare foarte tern si fara mari sperante pentru tinerii de azi.

Ei merita ceva mai bun.